Tuesday, September 24, 2013

O minte cu imprumut

http://www.michaelthompson.ro/

Au trecut prea repede cele 18 ore de spectacol si iluminare oferite de un nene ce imi aduce aminte de Mos Barbuta din cartile de povesti ale copilariei mele si de Colonelul Sanders, din pranzurile nechibzuite ale studentiei.
Am ascultat, ne-am framantat, am stat la coada sa punem intrebari, am ras de exemple si de colegi, am inghitit in sec ori de cate ori ne identificam cu o situatie delicata sau potential periculoasa.
Dar in final in capul nostru s-a facut lumina. Brusc ceata s-a ridicat si cateva lucruri au fost clare. Foarte clare.
Succesul unora te face gelos, banii altora te fac invidios, popularitatea celorlalti de apasa, te chinuieste, insa inteligenta celor din jurul tau te linisteste, te incarca, te provoaca sa gandesti si sa te simti bine in pielea ta. Inteligenta celui din fata noastra ne-a linistit si ne-a facut sa ne simtim pentru doua zile mult mai bine in rolul noastru de parinti.

Cred ca pana la urma asta e si trucul doctorului Thompson. Face un show extraordinar, in care te atrage si iti inunda creierul cu pilde, intelepciune, calm si bun simt. Si isi incheie pledoaria cu un mesaj pe care e greu sa-l mai uiti pe care eu il alterez in aceasta relatare pentru a-l memora si mai bine: daca un copil ajunge sa se simta la fel de bine in scoala pe cat ne-am simtit noi acolo atunci isi traieste cu adevarat viata si nu doar se pregateste pentru o viata de adult.
Iar un copil se simte bine la scoala doar daca are prieteni acolo. Copiii nu merg la scoala pentru materii, ci pentru colegii lor, pentru un profesor favorit, pentru potentialii viitori prieteni, si, cu putin noroc, poate si pentru o activitate scolara favorita.
Un copil care intra pe poarta scolii cu capul in pamant face asta pentru ca e singur in scoala respectiva, nu are prieteni si nu are de ce sa se uite in jur, nu il asteapta nimeni. Si asta este rascrucea care imparte copiii in populari, normali, violenti sau retrasi. Iar noi trebuie sa fim cei care ne asiguram ca al nostru copil nu cade in categoriile nedorite, grele. nu este chiar el puiul de broasca testoasa ce nu apuca sa ajunga de la cuib la apa marii.
Acesta este rolul principal al parintelui si nu jertfirea nervilor pe altarul notelor de zece.

Nu vreau sa reiau aici in cuvinte simple si saracacioase bogatia mesajelor celor doua zile. Vreau doar sa spun ca am plecat de acolo cu o lista concreta de actiuni, cu un plan, si este dintre putinele (daca nu singura) conferinta de la care am putut pleca atat de hotarat. Nu am plecat cu ideea, hei, asa e in teorie, dar nu e cazul meu. Michael Thompson ne-a imprumutat o farama din mintea lui. Si are suficiente farame pentru 40, 50 sau poate 60 de ani de conferinte.

Asa ca maine voi avea o iesire de doua ore doar cu R, sa incercam sa ne bucuram impreuna de una din placerile noastre comune - desenul. Desenul a fost primul subiect la care colegii din grupa mijlociei mi-au cerut ajutorul, m-au asaltat cu intrebari si m-au pus sa le arat de nenumarate ori cum stiu eu sa desenez o masina cu faruri, portiere si volan, vazuta in spatiu - cu umbre la roti. Desenul este acum primul lucru pe care il face R inainte de masa, e o modalitate de exprimare a gandurilor lui fantastice.
Vom merge la un atelier si vom desena orice ne trece prin cap. Abandonam ideea unui curs de desen, R nu vrea sa deseneze chestii plicticoase - peisaje, case si frunze. Nu vrem sa desenam ce are profesoara de pictura in minte.
Tema anuntata de R pentru maine este: "Tati, vreau sa desenez o oaie care mananca un profiterol".
Deci asta vom face si creioanele sunt deja pregatite de mami.

Mihai

5 comments:

  1. Nici un curs de pictura nu ajungea la performanta acestei teme. O oaie mancand profiterol e o idee excelenta. Ma primiti si pe mine, de la distanta? Desenez si eu una si i-o dau lui Gabi

    ReplyDelete
  2. Cum sa nu... cu mare drag receptionam acest desen. Niciodata nu sunt suficiente oi cand ai nevoie de una. Mai ales daca sunt toate plecate la cofetarie.

    ReplyDelete
  3. Buna ziua,
    Tin sa va deranjez pentru cateva momente venind cu rugamintea la d-voastra de a ne promova magazinul online deschis in scop caritabil singurul de acest gen din Romania cu produse pentru copii si bebelasi http://www.salveazaoinima.ro/. Cum doriti d-voastra in blogroll sau logo cu trimitere ca tre magazin.Iar noi la randul nostru va punem logo pe magazin pe pagina sustinatori si pe pagina http://salveazaoinima.wordpress.com/
    Va multumim anticipat!
    Va rugam sa ne lasati un raspuns pe adresa de e-mail:salveazaoinima@gmail.com

    ReplyDelete
  4. Ufff ... incepand de sapt trecuta a trebuit sa incep si eu prospectarile pt scoala domnisoarei, si aveam in minte exact aceleasi chestii. Nu vreau o educatoare exigenta, care sa mi-o faca olimpica la 10 materii (sau sa mi-o omoare -pe dinauntru- incercand asta), vreau un om bun, care sa duca mai departe ceea ce am incercat noi sa ajutam sa se dezvolte in puiul asta de om: dorinta de a invata din placere, de a descoperi, socializa, de a fi vertical, de a lupta pt ce vrea, cu arme cinstite, si altele de genul asta.
    In primul rand vreau sa-i placa de invatatoare, printre colegi am siguranta ca-si va gasi prieteni, dar o invatoare care va reusi sa tina o clasa unita, face, din punctul meu de vedere, mai mult decat una care lucreaza dupa cate 5 culegeri.
    Intamplator ne-am ciocnit cu o invatatoare f tanara, si aparent faina, iar dra s-a indragostit instant de ea, cred ca soarta i-a fost pecetuita :) Sper sa fie bine! :)
    Simt ca aberez, sau poate nu, ai scobit in framantari adanci :)
    Mi-ar fi placut sa ne spui mai multe despre conferinte dar presupun ca au fost f multe informatii. O sa citesc si eu despre nenea asta despre care evident stiu prea putine :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. S-au scris multe pe bloguri zilele acelea... Mi-ar fi placut si mie sa scriu mai multe, insa simteam ca le rapesc placerea celor care vor sa ii citeasca lucrarile, asa ca m-am abtinut.
      Cat timp sistemul de invatamant apreciaza doar cadrele didactice cu copii prezenti la 10 olimpiade, e destul de complicat sa gasesti pe cineva care sa aiba in vizor copilul si dezvoltarea lui armonioasa pe termen lung. Poate insa aveti noroc si va fi bine.
      Nu vreau sa par cinic, insa cred ca in ziua de azi e noroc pur sa gasesti asa ceva.
      Si cel mai rau e ca nu vei sti prea curand daca e bine sau nu, copiii se ataseaza de invatatoare chiar daca ea este la extrema cealalta fata de ce iti doresti tu.
      Vorba intaleptului domn Thompson: "Mama, tata, am stat atat de mult la scoala astazi incat chiar nu stiu ce sa va povesteesc de acolo. Am problemele mele si nu stiu cum sa le rezolv, iar voi, de la distanta, cu siguranta nu mi le veti rezolva."
      Insa tu vei primi acest acest mesaj sub forma "Astazi la scoala a fost ....bine".
      Si iti vei da seama prin clasa a doua sau a treia ca educatoarea exigenta a facut deja ravagii.
      So, hai sa luam cu totii cartile la citit, poate avem o sansa sa nu ratam lamentabil.

      Mihai

      Delete