Cum se naste un mare campion?

Probabil ca orice alt copil, la prima vedere. Doar ca ceva, un mecanism, il impinge in permanenta de la spate, in tine treaz, il pune sa faca tot felul de lucruri, il umple de neliniste.

As spune ca un campion se naste cu o parte din antrenorul sau in minte, in suflet, chiar daca nu s-au intalnit inca. Cu un antrenor cu principii dure, cu un anternor care nu tolereaza ca timpul sa fie folosit si de ceilalti. Un antrenor egoist si lacom. Si uite asa mingea nu poate sta locului, bicicleta nu rugineste, piesele de sah nu stau niciodata in cutie, spre bucuria tatalui de campion, ce isi frange mainile de emotie, stres si exaltare pe margine, in primul rand de langa teren, in spatele bancii antrenorului.

Dar daca nici nu ai o minge in casa, pentru ca nimeni nu si-a dorit vreuna? Daca bicicleta isi invarte rotile agale, doar cat sa poarte un trup firav catre chioscul cu inghetata din mijlocul parcului? Daca piesele de sah nu vor sa joace dupa reguli, ci doar vor sa stea de vorba si sa admire tinutele elegante ale fetelor regale? Ce va face tatal din spatele bancii antrenorului?

R joaca tenis de doi ani deja, insa mingile continua sa se incapataneze si sa alerge mai repede decat el. Racheta e frumoasa si colorata, loveste mingile cu gingasie. Mingi ce trebuie sa stea aliniate langa tusa, pentru a se juca pe rand, asa cum se cuvine. "Tenisul este un joc prea violent pentru mingi" e concluzia lui R atunci cand eu lovesc o minge mai tare, sa-i arat la ce nivel mi-as dori sa ajunga, sau sa fie deja. 

Dar cand isi pune pe cap o peruca de vrajitoare, zambeste cu ochii lui mari si incepe sa povesteasca, sa inventeze, sa intepreteze roluri de baba cocosata si nebuna, atunci realizez, inca o data, ca mecanismul secret poate capata orice forma si poate indrepta un campion in orice directie.

Campion aclamat sau nu, recunoscut public sau nu, insa unul care inghite cu lacomie timpul pentru a-si bucura talentul, pentru a-si reumple bateriile din propriile placeri.

Iar locul tatalui este in primul rand de langa teren, oricum s-ar chema el - stadion, scena, scoala - frangandu-si mainile de emotie, stres si exaltare, incurajandu-l in permanenta pe campionul sau.

Mihai