Iar cand colectia de insecte a fost gata, s-a intamplat ceva extraordinar. Nu, nu am ajuns in Amazon si nici la Ecuator. Nu am descoperit nici o larva ingropata la cativa metri sub blocul nostru. Si nici vreun vecin nu s-a transfomrat in carcaiac, plosnita sau calugarita. Desi cred ca ar fi fost foarte interesant sa fugim cu o punga dupa acest vecin, sa-l punem in colectie.
Fenomenul extraordinar la care am asistat emotionati a fost acela al sosirii zanei Maseluta. In mai putin de o saptamana doi incisivi de-ai lui R s-au transformat in cadouri sub perna.
Si deodata totul a fost clar. R si-a gasit meseria ideala, meseria pe care o va practica cu seriozitate si indarjire o viata intreaga, dar nu o viata de om, ci cel mai probabil o viata de carcaiac, pana cand, inainte sau putin dupa Craciun vom trai cu siguranta un alt fenomen extraordinar, greu de anticipat.
"Vreau sa ma fac dentist" e linia directoare a familiei noastre in perioada asta si cu totii am fost la cabinetul din camera copiilor. Bateriile de la lanterna au fost suficient de bune pentru a fi inspectate pe rand dentitia de lapte a lui O si dentitiile definitive ale lui mami si tati. De doua, trei sau chiar cinci ori.
Sper din tot sufletul ca si dentistii pe care ii vizitam la cabinet sa fi fost la fel de silitori si curiosi sa citeasca manualele din facultate precum isi citeste Rares enciclopediile pentru copii. Si ca stiu la fel de clar ca el cate radacini si nervi si canale are fiecare premolar, in ce ordine apar molarii si la ce serveste fiecare dintre ei.
Eu nu am fost pasionat de stomatologie in tinerete, dar aceasta disciplina devine din ce in ce mai interesanta din generatie in generatie, alimentata de o curiozitate cu ochi mari si de gustul plasticului de lanterna.
"Eu vreau sa ma fac doamna de balet" ne zambeste O cu periuta de dinti in mana.
Mihai
No comments:
Post a Comment