Sunday, December 9, 2012

Neincredere

Fiind primul post pe acest blog probabil vorbesc singur, nu ma asculta nimeni inca.

Insa nu pot spune ca e ceva iesit din comun pentru mine. M-am obisnuit sa fac asta de ceva luni incoace, de cand copiii nostri sunt mai independenti si, (vine la pachet), si ceva mai greu de convins sa asculte.
Asa ca voi face cu acest blog cam acelasi lucru pe care-l fac si cu ai mei copii, voi vorbi si voi vorbi, voi repeta, voi reformula, pana cand cineva se va hotara sa ma asculte. Partial, sau total sau pana cineva imi va spune "Nu ne mai bombani, nu se aude povestea la radio..."

TatadeRO nu are nici o legatura cu ROmania, desi primul post e facut in ziua de alegeri, 9 decembrie. TatadeRO are legatura cu R si O, copiii mei de 6 si respectiv 3 ani si jumatate.
Le spunem R si O de vreun an, nu mai stiu exact de ce, cred ca ne jucam de-a alfabetul si in cele din urma asa au ramas unele dintre porecle.

Urata si mohorata, ziua de 9 decembrie. Auzi doar cod galben de ninsoare si exit poll in jurul tau. Insa nu poate trece neobservata, e pacat sa pierzi o zi din viata doar pentru ca e zi de vot si pe deasupra mai si ploua. Asa ca ne-am bazat pe incelepciunea populara. "E o vreme de numarat banii", a fost singura vorba pe care am putut sa o aleg din folclor, ignorandu-le pe cele legate de perpetuarea speciei.
Am varsat pusculita copiilor in mijlocul covorului si in vreo ora am transformat mormanul de fise in gramezi de fise: 50 de bani tati, 10 bani O, 5 bani R si diverse baterii, capacele, rotite puse in pusculita din prea mult entuziasm, mami.
"Nu am vandut suficient, veniti luni sau marti, poate colegii au nevoie de marunt" au legat cu greu o fraza baietii de la non stop-ul din cartier, Isi dadeau coate, ca si cum as fi fost un aurolac venit la cersit. De cate ori trec pe la magazin in drum spre casa, in costum si cu cravata, baietii imi spun domnule. Azi, plouat si cu caciula in cap, eram un dubios care vroia sa plaseze bani falsi?
Tot entuziasmul diminetii noastre s-a dus, am pus banii la loc in pusculita, poate doamna de la legume ii va recunoaste pe copii luni. "Astia sunt banii cu care nu putem cumpara nimic", a fost eticheta gasita de RO.

Cred ca un tata bun ar fi petrecut azi macar vreo jumatate de ora sa le explice copiilor ce inseamna alegeri, cine sunt domnii si doamnele lipite pe gardurile din cartier, de ce am avut cutia postala plina de hartii colorate luna asta si de ce nu ne-am intalniti pe strada niciodata cu nenea ala gras care zice ca "voteaza-l pe vecinul tau! un om de incredere!"
Ceva m-a tinut in loc azi sa fiu un tata bun. Nu vad rostul in a le spune puilor mei ca nenea ala gras si ingrozitor de urat conteaza in viata lor. Ca jeep-urile tunate care merg pe contrasens, de care ii invat sa se fereasca zilnic, exista din cauza unora dintre cei pozati pe gard. Ca facem 5 ore pana la Brasov pentru ca alti nenea si-au luat elicopter din banii nostri.
E ca si cum Malefica si Cruela ar fi fotografiate si puse la loc de cinste prin cartier, iar noi, dalmatienii de treaba, printesele, zana cea buna, calul printui, am fi obligati sa-i vedem in fiecare zi si sa-i si laudam.

Prefer din tot sufletul sa nu fiu un tata bun azi. Sa fiu unul ignorant si superficial, care lipeste instalatii de brad pe geamurile din dormitoare si pregateste o gustare pentru dupa-amiaza. Si evita explicatiile.

Probabil copiii mei vor fi prima generatie din familia noastra pentru care "RO" nu va trezi sentimente nationale sau patriotice. Poate doar abrevierea numelui unei tari exotice, de care sunt legati intr-un fel greu de explicat.
Sper insa ca va insemna totusi ceva - o amintire cu gust de ciocolata calda, iubire neconditionata, liniste si veselie, jocuri, caldura. Mama si tata.

Mihai

5 comments:

  1. Felicitări, continuă! O cititoare devenită de acum fidelă :)

    ReplyDelete
  2. mada - mama de A si TDecember 10, 2012 at 10:11 AM

    hehehe mi-a facut placere sa citesc post-ul tau. deci, voi reveni!

    ReplyDelete
  3. Va multumesc pentru incurajari. Ramaneti in zona :)

    ReplyDelete
  4. trist articolul tau.:) am zambit totusi gandindu-ma ca D a mea, (fetita mica blonda si desteapta de 5 ani) stie prea multe despre multi neni grasi si foarte urati pentru ca a fost curioasa si nu stiu cat de buni painti am fost de i-am si povestit.
    In acelasi mod in care a fost extrem de trista, dar extrem de trista cand Mimi nu a castigat concursul Masterchef, la fel, probabil, ar fi trista, foarte trista sa stie ca multe lucruri pe care noi oamenii mari le facem, le facem degeaba. In lumea lor totul, dar totul are sens.

    ReplyDelete
  5. Draga G, fetitele noastre mici si destepte sunt curioase si vor sa stie cat mai multe, si despre cei rai si despre cei buni. Trebuie sa incercam sa facem si noi lucruri cu sens, macar de dragul lor. Chiar daca asta ne rupe de adultii din jurul nostru.

    ReplyDelete