Bradutii batranetilor noastre

O fiinta mica de jumatate de metru reuseste sa stranga in jurul ei nervii, entuziasmul si sperantele altor fiinte. Mai mari sau mai mici.
Un simplu copacel, bradutul nostru de Craciun, a reusit pe rand sa ne bucure si sa ne enerveze, sa ne faca un program, sa ne puna la munca. Ne-am certat inainte de Sarbatori, atunci cand jumatate din familie isi dorea un brad mare si frumos, taiat, iar cealalta jumatate isi dorea unul in ghiveci.
Ne-am enervat cand s-a incurcat instalatia si s-au ars becurile. Ne-am bucurat cand l-am impodobit, ne-au placut luminitele si globurile, cadourile, mirosul de rasina.
Ne-am entuziasmat atunci cand i-am gasit o casa definitiva, gradina prietenilor nostri. L-am carat, l-am replantat si ne-am bucurat sa ne invartim in jurul lui jumatate de zi.
Fiintele noatre de aproape un metru si putin peste un metru vor reusi sa ne faca sa ne invartim in jurul lor nu o jumatate de zi, ci toata viata. Sau cel putin asta speram noi, parintii lor, ca ne vor iubi si ei pana la batranete. Si ne vor lasa sa-i admiram de aproape, sa ne umplem sufletele cu mirosul de rasina al bradutilor nepotilor nostri.

Mihai