Thursday, January 17, 2013

Incapatanarea fiintei


Oricat de blanda si buna ar fi o mama oaie, nu cred ca poate
Sa rabde neincetat, sa-si vada mielul cum pufneste si cum da din coate,
Cum n-are stare si cum nu asculta ce ii spune, si parca vrea
Sa simta tot ce e mai rau pe lumea asta direct pe pielea sa.

Oricat de incapatanata si indaratnica ar fi o mama de magar, nu cred ca poate
Sa rabde neincetat, sa-si vada magarusul cum asculta in fiecare zi de toate
Comenzile primite de la oameni sau de la alti magari ce sar din ghete
Si tin mortis s-arunce cu povete si sa puna fiecaruia pe frunte etichete.

Oricat de fioroasa si de rece ar fi o mama leu, nu cred ca poate
Sa rabde neincetat, sa-si vada puiul cum in fiecare zi socoate
Ca e mai bine sa nu-nvete ca micutele animale dungate sau patate
Nu sunt prieteni si colegi de joaca, ci doar gustoase feluri de bucate.

Oricat de multe ar citi si-ar medita o mama, eu nu cred ca poate
Sa afle unde sa se-opreasca si mai ales de unde incep toate
Sa capete un alt sens, sa prinda alt contur, o form-aparte,
Un pui cu totul diferit, o alta pagina din carte.

Pufnim, certam, trasam teritorii si-aplicam corectii,
Totul e plin de pilde, de reguli greu de acceptat si lectii
Si nu voi sti probabil niciodata in felul asta complicat
Ce ar fi-ajuns ai nostri pui dac-as fi fost un tata relaxat
Care sa-si poata arunca din cap ce-i strict, incorsetat si inutil,
Si ar simti in fiecare zi cu ei ce bine e sa fii doar infantil.

Mihai

3 comments:

  1. Vai de mine, cat de frumoasa e parabola asta! Geniala! Felicitari, Mihai!!

    ReplyDelete
  2. Da... noroc că nu sunt tată relaxat... :)

    ReplyDelete