Sunday, January 27, 2013

15 secunde

Nu foarte des mi se intampla sa stiu ce voi scrie intr-un post nou. De cele mai multe ori ma asez in fata ecranului si incerc sa-mi golesc mintea, sa ma gandesc la copii, la ceva ce le-a placut lor sau ceva ce mi-a placut mie, atunci cand ii priveam jucandu-se. Sau cand ii gaseam zambind prin somn, asteptand parca sa fie inveliti la miez de noapte.
Asa ca ma uit la ce se gaseste in jurul meu, in cautare de idei: multe piese de lego, desene, printese, dvd-uri, ghiozdanele, caiete, borcane cu creioane, maimute, oi si carti, multe carti. Colorate, mazgalite, cateva cu colturile indoite, roase si sorbite indelung din priviri.
Cum fac oare copiii sa deosebeasca o carte frumoasa de una insipida, una plicticoasa de una antrenanta? Nu cred ca stiu. Imi plac putine dintre povestile pentru copii citite, dintre cele audio chiar mai putine. Prea violente, prea siropoase, fara subiect, trase de par, prea complicate, prea multe personaje. Needucative sau prea educative. Nume urate, teme prea mult repetate.
Insa, dupa nici 15 secunde de citit, lor li se aprind beculetele, li se lumineaza fetele, li se ascut urechile, se asterne tacerea, se simte apasarea catorva kilograme cuibarite in perna. Avem un castigator! Noua poveste se califica mai departe! R si O o vor asculta de fiecare data. Le va face placere, de zece, de douazeci, de o suta de ori. Iar noi vom fi acolo sa le citim.

Mihai

No comments:

Post a Comment